Era 28 decembrie 2025, o duminică frumoasă, când aveam să conduc programul de dimineață. Printre cei înscriși la slujire se afla și un grup de fete, care a interpretat o cântare compusă de fratele Eugen Pal, intitulată „Eu mă încred în Domnul meu…“.  Refrenul cântării suna astfel:

Să fie noaptea cât de grea,
Inima mea Îi va cânta.
Lui Isus eu mă voi ruga,
Să-mi dea puteri în ziua rea.

Stând pe bancă, cântam și eu, fără să știu că noaptea aceea avea să fie cu adevărat „noaptea grea“ pentru mine. Seara, după ce am ieșit cu tinerii la o întâlnire, am venit acasă și trebuia să-l pun în regulă pe fratele meu cu unele acte. Când am deschis laptopul, pe ecran a apărut „Blue Screen of Death“, ceea ce înseamnă că calculatorul avea o problemă hardware sau software, sau Windows-ul era afectat.

În acele momente am înțeles că venise „noaptea grea“. Toată noaptea am încercat să repar laptopul, cu speranța că voi reuși. Cel mai mult mă tulbura gândul la proiectele personale la care lucrasem nopți întregi, chiar până la 5 dimineața, și mi-era teamă să nu le pierd. Noaptea aceea părea că nu se mai sfârșește; minutele treceau încet, iar orice tentativă de a remedia problema părea inutilă. Abia așteptam să se facă dimineață ca să-l duc în asistență tehnica.

Dimineața, după acea „noapte albă“, am dus laptopul în asistență. Câteva ore mai târziu m-au sunat și ne-am pus de acord să îl ridic a doua zi. Pierdusem tot ce era pe Desktop, dar aveam salvate documentele pe OneDrive…

Ceea ce vreau să înțelegem din această întâmplare este că putem avea examene pe baza slujirii pe care o facem. Este important să realizăm că orice slujire are propriile sale teste. În spatele fiecărei slujiri există un „examen de absolvit“. Ne putem regăsi trași la răspundere pentru ceea ce predicăm sau cântăm; de aceea, este esențial să cerem ajutorul Domnului nu doar pentru a vorbi sau a cânta frumos, ci pentru a trăi cu adevărat ceea ce spunem.